marți, 14 ianuarie 2014

Apa trece,pietrele....

(nu)raman.Am citat un proverb popular pentru a sublinia ca,de data aceasta NU MAI RAMAN.Iata,ce am scos in evidenta in nenumarate postari,vanzarea catre straini a pamantului stramosesc,a devenit problema la ordinea zilei.Ca SINGURA noastra sansa este ca, Parlamentul, sa revizuiasca legea retrimisa de Demis,singura treaba cu adevarat buna pe care a facut-o.Daca Parlamentul, din varii motive(parte in cumparare,asociat la cumaparare,reprezentant unui consortiu ce cumapara)  in momentul cand acestia au intrat in posesia unui contract de vanzare cumaparare,suprafata cumaparata IESE de sub jurisdictia Statului Roman si cei care au cumparat pot face ce vor cu PROPRIETATEA LOR.Repet,daca Parlamentul NU VA lua in considerare si nu va masura de 7 ori, ca sa taie o data.viitorul Tari,al urmasilor nostri va fi compromis.La aceasta stare de incertitudine, concureaza si intregeste si faptul ca TOT MAI MULTI PLECA.Unde pot si unde au noroc.Adaugam si starea de nedumerire,neimplicare,ignorare,concureaza in favoarea pirderii suveranitatii.Oare, te intrebi, cum pot sta linistiti cei care au copii,cei care cunosc si apreciaza  jertfele facute de inaintasi pentru aceasta glie? Cum mai pt si "infiera" micile proteste cand,normal ar fi, la niste oameni ameninatati de o asemenea primejdie,sa sara in strada, langa ei?Cum pot participa la "suferintele unei stricaciuni ca Bianca ce a devenit tema nationala, IN DEFAVOAREA faptului ca ne paste dezmostenirea PE VECIE? Ca ne vom pierde IDENTITATEA ca popor,in slinoasele birocratii occidentale care,DEJA, ne trateaza ca pe o colonie.Unde e mandria  DE A FI Romani si de a RAM,ANE Roman? In aces moment dramatic pt Tara, cand se fura din ce in ce mai mult, tocmai ca se vinde strainilor,e inca o CAUZA ce trebuie avuta in vedere de Parlament.Am ajuns sa ne uitam o zi intreaga cum un puscarias e "corspondent" in continuare din puscarie,dandu-si cu parerea despre chestiuni care il depasesc.Oare cum unii,care aui gresit grav in fata Societatii, mai au nesimtirea sa apara, dupa crimele comise?De vina suntem tot noi care,in loc sa-i scoatem din telecomanda pentru ai face muritori de foame ,le dam creditul nostru.Oare DE CE atata reticenta in a ne IMPLICA?

Niciun comentariu: